Sări la conţinut
aprilie 3, 2014 / peponton

Un turist rătăcit – by Doru Tufiş

În cotidianul nostru citadin, rare sunt ocaziile în care suntem nevoiţi să facem vreun efort pentru a obţine ceea ce ne dorim. Apa curge la robinet, autoturismul sau autobuzul ne duce confortabil la destinaţie, pentru hrană e suficient să scoatem portofelul din buzunar, iar seara patul ne aşteaptă primitor, e cald, e bine. În turismul extrem practicat de noi, musafirii lui Emil, lucrurile stau cu totul altfel. Totul cere efort: să conduci noaptea, pentru a te prinde zorile la debarcader în Murighiol, să încarci bagajele pe şalupa rapidă, să le dai jos la ponton şi să le împarţi, care în cameră, care în barcă, care sus, la bar/bucătărie. Ajuns în barcă, fiecare mişcare se face cu încordarea muşchilor nevoiţi să ţină echilibrul pus la încercare de valuri şi curent, spaţiul restrâns te ţine înghesuit, cu picioarele trase sub tine, cu lansetele, moşmoandele, juvelnicul, minciogul, …ţuica, toate într-un talmeş-balmeş de care trebuie să ai grijă, de care ai nevoie odată ajuns la locul de pescuit. Ajuns la locul de pescuit ? Aşa simplu ? Păi nu e chiar aşa. Pentru cine nu a trăit senzaţia, hai să încerc să dau detalii. Bărcile noastre, Laguna, sunt bărci simple, cu bordajul coborât, te afli la maxim 50 de cm de luciul apei, în contact direct cu vântul, curentul, valurile, siajul altor ambarcaţiuni, sau cu fragmentele plutitoare de plaur, celebrele ” iceberguri de deltă”. Trebuie să cunoşti locurile, să stăpâneşti motorul, barca, să te strecori prin Gibraltar-ele dintre plauri, să abordezi malul în poziţia optimă aşezării lansetelor, să nu rupi lanseta colegului de barcă, altele şi altele. Nu că nu ne-ar plăcea, dar oricum, nu e ca la oraş, să compostezi(aşa era pe vremea mea în 31 R) biletul şi să cobori la staţia Baza Roşu! De fapt nu asta am vrut să spun, ci faptul că ajungerea seara, la ponton, adică acasă, fapt banal, depinde exclusiv de efortul pe care îl faci. Uneori, efortul este foarte mare, aşa cum ni s-a întâmplat câtorva din seria 14-17 martie, atunci când apa în creştere şi vântul puternic, au închis complet firava trecere prin plaur, de la Emil la Baza Roşu. Primii au fost Darius şi cu Siviu, însoţiţi de băieţelul lui Darius. Au intrat dinspre bază unde pescuiseră toată ziua pe trecerea foarte îngustă dintre plauri, dar pe la jumătate, au văzut cu spaimă că trecerea se închisese! Prizonieri în mijlocul insulei de stuf şi nămol, cu singura şansă să forţeze şi să meargă înainte şi numai înainte. Dar cum ? Au gândit ce au gândit şi au adoptat singura soluţie posibilă : au coborât călcând pe vâsle şi au început să culce stuful din partea stângă, creând un strat deasupra plaurului, o cărare practic, pe care mai apoi au urcat, tras şi împins barca până au dat din nou de apă liberă. Cine nu a făcut aşa ceva, nu are cum să înţeleagă : nu e şi vorba cu împinsul bărcii pe uscat ? E greu, foarte greu. Unde mai pui că substratul este foarte permeabil, picioarele se afundă în plaur în câteva minute, aproape nu ai timp să stai pe loc că te scufunzi. Mai împinge şi barca, aproape 20 de metri ! Dar au trecut. Ne-au anunţat şi pe noi, Cristi şi Mitică, rămaşi dincolo de bază, căzuţi în admiraţie pentru cel cu Momeală vie care începuse să scoată peşte. Am primit avertizarea de la Silviu şi am zis că asta e, tot n-aveam ce să facem, am mai rămas, aşa ca să aibă şi Cristi o ratare, să fie ghinionul complet. Când am ajuns la rândul nostru la plaur, am luat calvarul de la început : urcat barca pe poteca de stuf, tras/împins, tras/împins, tras/împins… Situaţia începuse să bată în  tragic, eu cel puţin eram de-a dreptul epuizat, nu puteam să împing decât după lungi pauze, eram uzi la picioare, transpiraţi, se lăsa întunericul. Cei aproape 20 de metri păreau că nu se mai termină în salturile de 10 – 15 centimetri de la fiecare opintire. Ce mai, a fost al naibii de greu, dar… frumos ! Am învăţat câte ceva: să ai mereu în bagaj un schimb de ciorapi, cizmele chiar dacă ţin rece, sunt de mare ajutor în astfel de situaţii, vâslele să fie bune, solide, să nu intri în panică, să dozezi efortul şi câte şi mai câte.  Şi dacă toate astea nu ţin, ia telefonul mobil şi sună-l pe Octavian, pe nea Dan sau chiar pe Emil, vine unul din ei şi te scoate ! Numai să fii atent să dai coordonatele GPS în grade şi minute, căci până transformă nea Kima zecimalele, sunt toate şansele să găsească  pe doctorul Calu, avionul  din Malayesia,  sau epava Titanicului, iar tu să ajungi un biet turist rătăcit !   Boxele deschise !

martie 26, 2014 / peponton

Pescuit sportiv – industrial pe Canalul Puiu Roşu

Aparent titlul e un non-sens, ori pescuit sportiv, ori pescuit industrial. Dar numai aparent. Există un pescuit sportiv, cu finalizare la cherhana sau colector şi cash-in! Să o luăm pe rând, hai să începem cu pescuitul sportiv. Dacă vă închipuiţi ceva gen „PV TV” sau „Pescar hoinar”, vă spun de la început: în Deltă, pescuitul sportiv e cu totul altceva. Nea Kima, pescar localnic cu vechime, ar spune : „pescuit sportiv e ce faceţi voi, turiştii de la Emil, care prindeţi peştele cu ţuică şi lansete; ce facem noi cu talienele, vintirele, cu plasele, e, aia ar fi pescuit industrial”.

- Bine bre nea Kima, unde ai văzut mata peşte să tragă la ţuică ?

- Păi n-am văzut, dar voi o ţineţi una şi bună, altfel nu văd de ce alături de porumb şi alte moşmoande, căraţi cu voi în barcă, ţuică la greu !

Ee, ce să-i faci, nea Kima e altă generaţie, pe vremea lui pescarii nu se încurcau cu ţuică, luau direct „Săniuţa” lui nea Nicu Văcăroiu, vorba proverbului, „Ţuica e fudulie, votca e temelie” !

Mă rog, să fie la ei acolo, dar ce are a face cu titlul ? Păi are. Pe canal, imediat după baza Roşu, pe partea dreaptă cum vii (dacă poţi) de la Emil, ai toate şansele să găseşti ancorat un vas vechi, fabricat în 1958 la şantierul naval de la Olteniţa, alături de care stă legată cu o parâmă soioasă o şalupă mai modernă, inscripţionată post-decembrist cu formula comercială „Pescuit sportiv -Momeală vie”. Ambarcaţiunile sunt locuite de doi misterioşi ocupanţi, înzestraţi cu lansete şi simţ practic. Mai precis, din februarie şi până-n prohibiţie stau şi prind crap, cu lansetele ! Asta în timp ce nu fac manevre şi nu strigă spre turişti, Baftă la peşte ! slogan din care se înţelege fix contrariul. Şi cum vă spuneam, prind crap, mult crap, habar n-am cum procedează, dar prind. Din când în când, predau surplusul la cherhana şi vă asigur, nu pe gratis ! Şi asta în timp ce noi, bieţi trecători pe apele canalului, tot schimbăm locuri şi momeli : dă-i cu porumb uscat, cu porumb flotant de la Senzor,( o boabă pe firul de păr) dă-i cu râme, cu viermişori naturali sau din plastic, dă-i cu bere, ţuică, vin crud sau fiert, altele şi altele. Chiar nu e corect !

Vasul pescarilor sportivi-industriali

DSCN5681

Pescarii sportivi -sportivi

DSCN5660

Hmm , pare de prună, Zalău 1967,  butoi de stejar de 50 l, o doagă sărită…

DSCN5665

Iată-l şi pe nea Kima, cel isteţ ca un proverb (upps, parcă nu seamănă cu Anton Pann)

DSCN5778

Şi câteva peisaje din  2014 !

DSC07177

DSC07198

DSC07193

martie 21, 2014 / peponton

Ce mai e nou pe la Emil ?

Ce mai e nou pe la Emil ? Păi ce să mai fie, a apărut un dulău mare şi negru pe care nu l-am mai văzut până acum. Aaa, da, ar mai fi şi altele. Chiar de la început, surpriză: şalupa rapidă nu-l mai avea la cârmă/volan pe Vali ci pe Octavian. Aşa s-au confirmat zvonurile de astă toamnă: după ani şi ani împreună, Vali şi Emil s-au despărţit, nu ştiu motivele şi nici n-am întrebat, sigur ştiu ei de ce.  Oricum, se simte absenţa lui Vali, mai mult în ceea ce priveşte glumele  bine plasate şi ajutorul dezinteresat pe care îl acorda celor care aveau probleme cu motoarele. Chiar ar fi fost nevoie, din trei motoare două au cedat nervos încă din prima zi, unul pe motiv că stăpânul lui, Siviu pe nume, l-ar fi aruncat în apă de necaz că nu a împins plaurul precum spărgătorul de gheaţă Potemkin, al doilea din motive obscure, bănuim o depresie/compresie cauzată de şocul viitorului. Alte noutăţi ? Ar mai fi. Avem un nou ajutor de bucătar în persoana fiorosului nea Kima, un lanţ de protecţie la puntea suspinelor, un loc unde stau ştiucile la uscat, vâsle noi la două bărci  şi cam atât.  Emil, acelaşi de când îl ştim !

DSCN5781

This slideshow requires JavaScript.

Una-alta de la Ponton  ( boxele deschise, ne cântă Emil !)

martie 17, 2014 / peponton

Bala(pla)urul cu şapte capete

Bala(pla)urul  cu şapte capete

Azi am să vă spun un basm, unul cu câţiva Feţi (unii foşti) Frumoşi, călare pe armăsari de patru sau cinci cai putere (sic!)  Yamaha, Mercury, Suzuki  hrăniţi cu CO 98 Eco, de s-au luptat cu un bala(pla)ur cu şapte capete în drumul lor spre tărâmul celălalt (zona Bazei Roşu, despărţită acum de Pontonul lui Emil de…”bala-plaurul” despre care e povestea). Eeee, a fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât crapii cu pescariii de se sărutau, înfrățindu-se; de când la ponton se bea numai apă plată cu lămâie; de când era apă caldă şi curent toată ziua, iar noaptea era aşa cald de oaspeţiii aruncau sacii de dormit, departe, peste casa lui nea Dan, până în Potcoava cea întunecată ! Eee ! Dragii moşului, dacă n-aţi înţeles, vă spun că de la Emil spre baza Roşu, pe la mijloc, canalul e blocat de un plaur. Pentru trecere, după legile locului, a fost creat un un culoar firav, trecut uşor de localnici, greu, spre foarte greu de turişii cu „Lagune” şi (spre satisfacţia meschină, resentimentară a low middle class), imposibil pentru şalupe! Slabă consolare, asta cu şalupele. O să vedeţi, vin ele prin Roşu, pe partea cealaltă şi tot ocupă locurile consacrate de după bază. Să rămânem de partea canalului din dreptul lui Emil şi să vedem opţiunile: rămânem în zonă, în locuri gen „La buştean” lângă intrarea în Potcoava, ne aşezăm pe „întinsură”, faţă în faţă cu Masticova, trecem Puiu spre Caraorman, la Consolenci, sau… forţăm trecerea ! Pentru feciorii de împărat ( nu că ar avea neapărat ştaif, dar să rămânem în lumea basmului) care au ales să se lupte cu bala-plaurul, surprizele au venit în ritm ameţitor. Fac o paranteză, pentru cititorii accidentali, care nu au văzut un plaur în viaţa lor. Plaurul este o aglomerare de stuf, rădăcini, rizomi, nămol, alte cele, care formează un soi de insule plutitoare. Dimensiunile pot fi de la câţiva centimetri pătraţi, până la câteva sute de metri, ce mai, plaurul, este iceberg-ul Deltei ! Să te ferească sfântul să stai bine-merci cu cele „Q” lansete armate şi bine aşezate pe marginea bărcii şi să apară iceberg-ul mânat de curent şi vânt, de fire distrugător! Revenim. Vorbeam de surprize, iată câteva: efort fizic echivalent cu trei săptămâni la sala de fitness, efort necesar împingerii bărcii prin îngusta trecere; contact nemediat cu apa rece a canalului, pentru unii vorba poveştii, până la glezne, pentru alţii până la genunchi, până la brâu (Mitică şi Silviu) şi din fericire, pentru nici unul până la gât ! Vă asigur că nu a fost o plăcere nici una din sforţările luptei cu bala-plaurul, să stai o zi întragă să te usuci cu căldura propriului corp, sau să ai bocancii uzi, să ai muşchii şocaţi de efort şi plini de cârcei, iată condiţii excelente pentru a admira natura înconjurătoare, a asculta şuieratul de locomotivă al vântului printe trestii, a admira voltele cormoranilor şi ţipetele pescăruşilor, sau chiar pentru a …pescui ! Mai am multe de povestit, dar avem timp, până la seria din toamnă mai e cât calul lui Decebal !

Iată bala-plaurul

DSCN5790

Fii de împărat şi armăsarii lor, în luptă cu bala-plaurul

DSCN5640

 

Heei, heppp! Heeei, hep !

DSCN5642

Bine că în povestea asta nu e şi Ghionoia, aşa că mai avem puţin şi învingem !

 

DSCN5640

Iată şi “mirabila (sămânţă) răsplată !

DSCN5768

martie 7, 2014 / peponton

Veşti de la Emil -

Păi normal că a venit momentul ca şi Emil, cel cu “Pontonul lui…” să ia cuvântul, mai ales că mulţi din foştii/actualii/viitorii musafiri, de abia aşteaptă să afle informaţii direct de la… sursă ! Emile, poftim :

Szeretteim, a horgász, madár waching lemenni, hogy egészséges az Ön és a Delta. De mégis, mielőtt vásárolni szerszámokat az új foglalkozás, hogy egy kis friss információt Puiu-Rosu !

Upps, am încurcat banda, asta era pentru clujeni! Uite-o pe a voastră !

Dragii mei, lăsati-vă de pescuit, apucaţi-vă de “bird waching”,  e mai sănătos şi pentru voi şi pentru Deltă. Dar totuşi, până vă cumparaţi scule pentru noua îndeletnicire, să vă dau câteva informaţii proaspete, de la Puiu-Rosu ! Canalul este aproape ca astă toamnă, un plaur la Masticova (de unde credeţi că vine denumirea ?)  se poate trece prin dreapta, liber de la baza Roşu pănă în capăt, se poate trece cu Laguna (dar numai 4×4, ABS, ESP, EBD, ETC…) în lacul Roşu ( dar ce mama zmeului să căutaţi acolo ?). In rest, pe ponton, bine ! Aştept seriile din 14, 18 şi 28, aşa, să am şi eu cu cine juca o tablă…

Cam asta e, transmisia s-a întrerupt brusc din cauză că generatorul staţiei radio de la ponton a rămas fără curent, nea Kima ne mai frecând corespunzător blana de pisică, ce după cum aţi învăţat la şcoală, produce electricitate captată şi depozitată de Emil în pile Leclanché. În sfârşit, vedem noi la faţa locului ! Nu uitaţi de documentele de acces în Deltă, fără de care persoane onorabile ca noi nu ar trebui să se îmbarce pe rapida noastră dragă !

iiiimg004

martie 2, 2014 / peponton

La început a fost o joacă…

Maare respect am pentru crap ! Păi dacă ar şti el ce băgat în seamă este, cu cât timp înainte mă pregătesc de întâlnire , ce cadouri îi cumpăr, cum îngrijesc rucsacul, motorul de barcă, hainele de pescuit… Nu mai zic de pregătirile culinare, cum ar fi : măslinele, scobitorile, şerveţelele,  palinca, ţuica, berea (vinul nu, pentru vin contez pe Cristi). Porumbul  fiert cu arome în  “oala de sarmale “,   nada semi-uscată, exerciţiile cu sacul solubil în iazul abia dezgheţat, manevra la rece a mulinetelor cu ultima (pentru mine) sofisticărie, baitrunner-ul cârâitor… Ca o veche deviză,

Totul pentru crap, totul pentru victorie !

DSCN5584

Şi ca să spulberăm credinţa unora că am fi numai  pescari sportivi, vă dezvăluim şi o latură ascunsă, cea de  muzicieni de succes, zilnic, seara între orele 20-22, la Pontonul lui Emil . Intrarea liberă!

DSCN4044+

Ieşirea pe scări !

slippery-stairs-when-wet-sign-s-99641207432021673584566slippery%20steps%20white_svg_med

februarie 14, 2014 / peponton

Șostakovici la Pontonul lui Emil

Cine o mai fi şi Șostakovici ăsta ? Eu ştiam de unul Konsolenco, de unul,   Kima, de Oktavian(ovici) – toţi pescari, unul şi unul – dar Șostakovici parcă nu era prin Caraorman ! Măă,  să şti că a apărut un nou clan al lipovenilor, ăsta, Șostakovici, o fi noul cap de familie care va lua Puiu în sus şi în jos, în căutare de crap, plătică şi caras !

În sfîrşit, pe muzica asta, de…vals…al doilea…de Şo,şo,şostakolenco, vă rog să vă destindeţi într-o călătorie cvasi-virtuală, de la Murighiol, prin Canalul Eremciuc la Pontonul lui Emil, spre Baza Roşu şi din nou la Ponton. Boxele deschise, muzica face toţi banii !

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.