Skip to content
aprilie 15, 2016 / peponton

Pontonul lui Emil şi Monitorul Oficial

Dacă pe primul loc în dorinţele pescarilor se află „Captura”, cu siguranţă pe locul doi este nevoia de informaţie. Ce se prinde, unde se prinde, cu ce momeală, în ce condiţii şi multe, multe  alte informaţii, de la locurile care ” au dat peşte”,  la metodele sofisticate şi uneltele prinzătoare. Sursele informaţiilor sunt diverse, gradul cel mai redus de încredere având informaţiile preluate de la alţi pescari. Concurenţa, ce să-i faci ! În loc să coopereze, pescarii de dezinformează unii pe alţii, doar, doar  le va rămâne lor mai mult peşte de prins. Sigur, nu toţi sunt aşa, din grupul nostru lărgit, cele mai corecte informaţii le dau Dorin şi Nea Ionică Pescarul. De exemplu Dorin, de pe terasa pontonului, cu nelipsita doză de Heineken pe masă, comunică la telefon celor plecaţi la pescuit,  că : „a prins pe Lumina o ştiucă de 2,4 kg la Dolinger de 10g !” „Ce culoare, albă sau galbenă ?    întreabă înfriguraţi de emoţie doritorii de ştiucă. „Albă”,  zice Dorin. „Albă, albă, dar lucioasă sau mată ?” nu se lasă pofticioşii. „Mată”, decide Dorin, privind furculiţa  de pe masă cu care tocmai a terminat de amestecat salata pantagruelică pregătită de Colonel sau chiar de el însuşi.  La capitolul surse locale, pe Emil, trebuie să-l excludem din prima. Informaţiile lui sunt foarte generale şi  extrem de optimiste, ceea ce face bine la moral, dar nu şi la pescuit. Optimist moderat este scepticul Nea Kima, care explică dezastrul pescuitului sportiv în Deltă prin  desfiinţarea după  1990 a  trustului  de construcţii,  amenajări şi îmbunătăţiri funciare din Tulcea. Pesimist-pesimist  este Nea Dan, dublat de Octavian şi fraţii chimoşi,  atunci când reuşeşti să schimbi cu ei două – trei vorbe, fiind foarte tăcuţi din fire.

 Dar iată, surprinzător, putem extrage informaţii despre pescuit, din cea mai autorizată sursă şi anume, Monitorul Oficial al României ! Da, da, aţi citit bine. Din Monitorul Oficial ! Să vă explic . Pe 13 aprilie 2016, s-a publicat ordinul “privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit alocate pentru anul 2016, pe specii şi zone. „ Şi ce reţinem noi de aici, copii ?  Păi, la început,  aflăm lucruri interesante:  în  perimetrul rezervaţiei  biosferei Delta Dunării sunt 1020 de pescari profesionişti care deţin un număr de 605 de bărci, 40850 de vintire, 9850 de taliene şi 7650 de setci diferite.  Din acest total, în zona Puiu-Roşu sunt 120 de pescari profesionişti, 60 de bărci, 1800 de setci, 4200 de vintire şi 1200 de taliene. „ Flota a VII-a „ din zona Puiu Roşu, poate pescui  în anul 2016, pe specii de peşte, 12,4 tone de plătică, 1,3 tone de lin (n-am văzut aşa ceva pe acolo), 18,6 tone de babuşcă, nici o roşioară, 220 de tone de caras, 36,5 tone de crap şi 15,9 tone de ştiucă. Sigur, mai au voie să prindă somn (61,2 tone), biban (3 tone), şalău (4,6 tone) precum şi alte specii : ţuică de prună/caise/bătrână, vin de buturugă/viţă veche/, rachiu de drojdie, Campari-Orange şi altele. Lăsând gluma deoparte, dacă aceste cote ţin cont de recoltele anterioare (nu cred că mai e ca pe vremea lui Ceauşescu, să se raporteze recolte false) , înseamnă că în zona Pontonului lui Emil, s-ar găsi, în raport cu totalul pe biosferă,  20,42% din specia crap, 4,84% din specia ştiucă, 19,60% din specia somn, 3,48% din specia şalău şi 4,64% din specia biban.  Încurajatoare cifre, mai rămâne să găsim şi modalitatea de a transfera o parte din procentaj în bărcile noastre. Pentru pasionaţii de analize complexe, până vom avea bursa de peşte de la Tulcea spre a vedea cotaţia lui „aspius aspius” în raport cu „sander lucioperca” ori scăderea cotaţiei pentru „cyprinus carpio carpio”, redau mai jos tabelul din ordinul Ministerului Agriculturii.

Click pe link – ul de mai jos

ordin pescuit

martie 20, 2016 / peponton

Eu sunt DELTA

De fapt, nu am nici o răspundere că aţi venit la mine, eu nu v-am invitat ! Puteaţi foarte bine să staţi acasă, să mergeţi la mall, la piaţă, sau – pescari închipuindu-vă – la orice baltă, sau să vă duceţi la conferinţele de la TNB (ar merita) sau la expoziţia pictorului Mareş de la Galeriile Orizont! Dar voi, fără să mă întrebaţi, aţi ales să daţi buzna cu zecile de lansete şi moşmoande, cu kilometri de ţuică şi alte alcooluri, cu din ce în ce mai puţinele pachete de ţigări…( ştiu şi eu că se restrâng locurile de fumat). Aţi venit peste mine, fără invitaţie, fără documentare. Deşi am aranjat la Bucureşti cu Institutul de Hidrologie să vă spună că sunt ape mari, nu v-a păsat. Aţi zis că, poate merge şi aşa ! Totalmente greşit ! Sfidarea voastră la adresa mea – Delta -, nu putea rămâne fără urmări. Deci : în prima zi, i-am pedepsit pe îndrăzneţii/naivii în căutare de răpitor. Păi nu v-am transmis, chiar prin acest blog, că răpitor în luna martie este doar farmecul irezistibil al lui Emil ? Eu v-am averitzat, aşa că aventura lui nea Ionică Pescarul – supranumit – „Maestru emerit al Deltei”, s-a consumat cu emoţiile de rigoare, acesta râmânănd izolat în fundul Potcoavei, în ceea ce el credea că ar fi fost Dobanca ! I-am lăsat pe Octavian şi pe Emil să îi ia faţa lui Arafat şi să-l scoată de acolo. Ce crezi Silviu, că te-am uitat ? Tocmai pe tine, omul cu 1001 de moşmoande şi sonarul răzbătător ? Ei bine, nu. Pentru îndrăzneala de a veni peste mine – Delta – fără invitaţie, ţi-am dat ce meriţi : o plătică reumatică ! Îţi acord totuşi circumstanţe pentru modul analitic de a privi pescuitul dar, îţi spun: 95% e întâmplare, restul e efortul tău şi inspiraţia! Pentru că îmi eşti simpatic, te las cu visele tale, cel puţin la fel de spectaculoase ca cele din toamna când ai prins atâta crap, de ai putut să-i dai şi Colonelului, să nu ajungă să-l “frigă” nea Dan, aşa cum încearcă constant cu nea Ion Mutulete. Că tot a venit vorba de Ion Mutulete, eu, Delta, îi spun că oarecum mă cam tem de el, mai ales acum că a ieşit la pensie! Noroc că se porneşte greu şi nu prea are companioni de barcă pe măsură. Pentru ceilalţi din grup, ce să spun ? Cristi, mai citeşte poveştile de Petre Ispirescu, să vezi cam cum trebuie abordat un bala-plaur ! Mai dai o ciosvârtă din pulpă, mai tratezi cu Ghionoia, nu treci plaurul aşa, ca pe bd. Lacul Tei ! Despre tânărul Bogdan, nu prea am ce să spun. Pe mine, Delta, el mă cam deranjază  noaptea, dar de abia mă gâdilă puţin, să pot să dorm şi eu un pic după agresiunile din timpul zilei. Recunosc că i-am mai dat câte un crap, câte un somn, dar numai toamna ! E tânăr, are timp. Veteranii Colonelu, Dorin şi Florian, nu primesc decât un salut prietenesc. La fel şi nea Viorel. Continuaţi dragii mei, fiecare dintre voi sunteţi pe calea cea bună : Dorin cu relaxarea, Florian cu încântarea ! Noilor veniţi, le zic bună ziua ! Să-i mai văd şi a doua oară şi apoi mă pronunţ. Ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, dl. Emil P. Mastică, are deocamdată o bilă albă. A mai marcat pe calendarului lui un grup care nu a produs prea mult deranj. Parcă suntem înţeleşi, avem un cod : eu, Delta, nu dau peste ponton,  nici turiştii lui nu mă păgubesc peste măsură ! Daaar, sunt bătrână… Apele mele vin tocmai din Germania, am obosit. Mai vorbim la toamnă, atunci am să trimit jucăuşele mele ştiuculiţe şi multe cârduri de bibani spre a întâmpina cum se cuvine distinsii oaspeţi : Cristi, Bogdan Ion, Ionică, Dorin, Florian, Viorel, Gabi , Victor şi toţi oaspeţii Pontonului lui Emil !

Delta Dunării

P.S. Să vedeţi şi voi ce fac copii mei, Bala-Plaurii, în luptă cu voi, sămanii „Turişti-Pescari-Pantofari !”

 

Grupul de comando care a luptat din greu cu bala-plaurii, ciorba de storgeac şi ţuica bătrână !

IMAG0971

Vise, tată, vise !

IMAG0970

SURPRIZĂ LA FINAL

Tocmai terminasem de corectat articolul, când, mi-au sosit pe e-mail şi pozele de mai jos. Deci, se poate !

20160319_134158

Cred că a fost eliberat în mediul natural, să mai crească !

20160319_134228

martie 1, 2016 / peponton

Tot nu v-ajunge ?

Văd că tot nu vă ajunge ceea ce v-am spus data trecută, în articolul intitulat „Anti – pescuit”. Şi zic că nu v-ajunge, pentru că văd grupul constituit, deja complet. Participanţii sunt înscrişi, avansul a fost depus, concediile/zilele libere, au fost planificate – totul gata pentru tura 18-21 martie 2016. ( va fi cea mai dezastroasă tură dintre toate, din ultimii cinci ani !). Unde mai pui că au mai rămas pe afară câţiva doritori, dar se ştie regula : primul sosit, primul servit! Să vedem şi cu ce va fi servit, dar asta e altă mâncare de… peşte! Mă rog ! De ce dezastru ? Simplu. Întâi de toate, zilele alese de organizatori: vineri, sâmbătă, duminică (luni ieşirea). Pentru că vremea care se anunţă bună, orăşenii din middle-class care nu merg în long week-end la sky în Austria, dar care deţin şalupe, vor da buzna pe unicul loc care mai „dă” ceva crap în Deltă, adică la noi, pe Canalul Puiu-Roşu ! Deci exact ca la baltă la Brăneşti IV, aliniere pe ambele maluri, toate locurile bune ocupate, lanseuri în cruce, convorbiri la mobile, trafic intens în căutare de locuri pentru acostatul şalupelor, alte chestii şi socoteli! În al doilea rând, apa, foarte crescută ! Aruncaţi un ochi pe cotele apelor Dunării la Tulcea şi reţineţi : ape mici, până la 150 cm, ape medii între 150 şi 300 cm şi ape MARI, peste 300 cm. ! Un 288 cm, azi Întâi martie, bate spre ape mari. Ca să-i explic şi portarului de la intrarea în sediu unde merg zi de zi, ape mari înseamnă: plauri (bala-plauri –balauri) care plutesc şi blochează trecerile pe canal sau îţi agaţă toate lansetele, ca veritabile ice-berg-uri de deltă ce sunt, curent puternic care antrenează mâl, frunze, rămurele, rizomi de stuf, şi alte cele care tulbură şenalul canalului, de numai crapii miopi/orbi, ar putea să meargă la momeală, poate după miros! Şi dacă se apropie, nu vor putea să muşte, nada din cârlig fiind înfăşurată în fragmentele vegetale târâte la vale de curent. Deci, băieţi, minim trei motive să „staţi liniştiţi la locurili voastre”, expresie deja consacrată printre cei ce au apucat evenimentele din decembrie 1989. Sau, mai bine vă gândiţi la turism căci la pescuit nici vorbă ! Dacă pe Silviu – pescar de crap – cred că l-am lămurit cu cele de mai sus, ce mă fac cu naivii care vor căuta în martie…răpitor? Cred că cel mai bun lucru ar fi să-i las să se convingă singuri. Ce ştiu eu, e că din 2009, de când vin la Emil, niciodată în martie nu s-a prins altceva decât crap.(atunci când s-a prins !) În rest, nimic, nici măcar un ghiborţ, cea mai infectă specie de peşte. Aşa că, eu m-am hotărât : voi promova cei trei „T” : ţuică, turism şi ţuică !

februarie 11, 2016 / peponton

Anti-pescuit

Anti-pescuit ? Cum ar veni aşa ceva? Păi, simplu: avem virus, avem şi antivirus, avem corupţie, avem şi anticorupţie, avem talent şi desigur, avem şi anti-talent. Aşa că de ce n-am avea pescuit şi anti-pescuit ? Vreau să introduc acest nou concept, aşa cum unii originali de prin ţări mai dezvoltate au experimentat viaţa cu un euro pe un an, sau alte bazaconii de gen. Păi sa va explic ce am eu de gând, la viitoarea ieşire în Deltă, la Emil, programată pentru 18 martie. În primul rând, nu am de gând să fac nici un fel de pregătiri: adică nu voi fierbe o găleată de porumb în suc dulce, cu aromă de scoică,după care să-l las 1-3 săptămâni să se umfle, nu voi schimba cârligele de la monturi, nu voi curăţa urmele de mămăligă de pe momitoare, nu voi verifica/schimba firele de pe mulinete şi, în general, nu voi face nimic din ce făceam în fiecare an în prejma primei plecări. NU mă voi duce la ediţia de primăvară a târgului de pescuit şi vânătoare, nu-mi voi pierde zile de sâmbătă şi/sau duminică curăţând sculele de pescuit şi pregătind saci şi rucsaci, nu voi comanda ţuica… Nimic, nimic, din toate astea. Întrebarea firească ar fi, cum să pescuieşti în condiţiile astea ? Păi vă spun tot eu : se poate. Adică aşa cum se poate să faci mii şi milioane de pregătiri, nade, momeli şi moşmoande, toate cu rezultat zero, tot aşa, fără efort, ajungi la acelaşi rezultat ! Mă gândesc să folosesc maxim două beţe, iar ca momeală, nişte boabe  noroite şi călcate de pe fundul bărcii, rămase de la seria anterioară. Şi să vedem, zero-ul meu, va fi mai mic decât zero-ul celor ce vor aduce saci de boiles-uri sau de porumb, fine arome de căpşuni, vanilie, piper sau octopus ? Una peste alta, răspunsul îl voi afla numai la faţa locului. Răbdare, fără tutun !

 

noiembrie 19, 2015 / peponton

„Ştiuciada” de toamnă, ediţia 2015

Spuneam mai de mult că s-a cam dus farmecul naturii şi al plimbărilor prin canalele şi lacurile Deltei şi s-au dus, în locul lor apărând goana după capturi. Când vorbeşti de pescuit la răpitor, ideea capturilor mi se pare foarte normală. Păi închipuiţi-vă cum stă treaba: pleci de cum se luminează de ziuă şi începi să lansezi în stânga şi-n dreapta până seara în amurg. Drept e că mai faci câte o pauză, fie atunci când porneşti cu barca spre alt loc mai promiţător, sau, mai banal, atunci când tragi câte o drojdie. Glumeam cu nea Ion, făcând haz de necaz, că dacă ar fi să ne urmărească nişte extratereştrii, s-ar cruci. Păi să vezi doi oameni în mijlocul unui lac imens vrând să scoată tot brădişul din apă cu nişte beţe de care sunt legate  fire subţiri, sigur acei extratereştrii s-ar întreba dacă pentru acest scop nu ar fi necesară o unealtă mai puternică. Şi asta pentru că la fiecare aruncare, scoteam brădiş, brădiş şi iar brădiş ! Ştiucă, ioc ! În două zile, şase aşa zise ştiuci la doi oameni, plus 10-12 bibani, iar restul vegetaţie acvatică. Şi deodată, telefonul salvator de la Gabi doctorul: „Veniţi pe Roşu, se prinde în draci !”  Nu ştiu dacă chiar aşa a spus, dar ne-a chemat pe toţi pe Roşu, unde el şi tatăl său scoteau ştiucă după ştiucă! Foarte încrezători după ce am văzut cu ochii noştri juvelnicul lor plin, am început şi noi să schimbăm moşmoande după moşmoande, dar fără nici un rezultat. În afară de ei, nimeni nu a prins ştiucă ! Şi nu s-ar zice că n-aveam moşmoande: oscilante, rotative, spinner –bait-uri şi cicade, twistere şi chiar…peşte viu ! Dar nu aveam „iarba fiarelor” care să deschidă gura ştiucilor, o aveau numai Gabi şi tatăl său Victor, campioni en-titre la ediţia de toamnă a „Ştiuciadei 2015”. Generos şi altruist, Gabi ne-a arătat moşmoanda prinzătoare, dar, fatalitate, nimeni nu avea aşa ceva în trusă şi  fapt greu explicabil, deşi eram la 100 m de barca campionilor, deşi am schimbat tot felul de năluci (evident, din cele ce se potriveau condiţiilor, adică apă adâncă şi fund curat, fără vegetaţie), nu am prins ! Plini de stupoare în faţa acestei realităţi inedite, nici nu ne-am mai uitat la challanger, renumitul “Maestru emerit al Deltei”, Nea Ionică Pescarul, care a zis că totuşi a luat şi el ceva ştiuci la dolinger-uri. Nu închei postarea fără a aminti botezul la răpitor al lui Silviu, reputat pescar de staţionar care după ce a prins în dimineaţa plecării o ştiucă destul de frumuşică, a zis cu naturaleţea lui caracteristică: „asta e toată senzaţia ? hmm, mă aşteptam la mai mult…” Eu în aceeaşi barcă cu el, dar fără captură, i-am urat printre dinţi, mult succes la pescuit !

 mosmoanda

Moşmoanda prinzătoare !

 

 

 

septembrie 15, 2015 / peponton

Ţinutul uitat de timp

Generaţiile care au apucat revoluţia jurasic-ului(filme, benzi desenate, jucării) , n-au de unde să ştie că prin anii 80, în cinematografele noastre socialiste, s-a difuzat un film, Jurassic Park avant la lettre, cu titlul „Ţinutul uitat de timp”. Ar fi plictisitor să intru în contradicţie cu propria memorie  şi să caut pe Imdb date despre filmul de care vorbesc, inclusiv anul apariţiei. Prefer să -mi amintesc că a fost difuzat la cinematografele româneşti înainte de 1990,  memoria este înşelătoare dar sper nu şi de data asta. Subiectul filmului era banal: urmare unui naufragiu, supravieţuitorii ajung pe o insulă unde descoperă stupefiaţi că acolo trăiesc dinozauri. Fiind într-o inspiraţie cvasi cinematografică, îmi amitesc totodată de ecranizarea cărţii lui Cornelius Ryan, „Un pod prea îndepărtat” legată de o operaţiune îndrăzneaţă din al doilea război mondial, dar aici, important este numai titlul. Deci „Un pod prea îndepărtat” şi „Ţinutul uitat de timp” . Ce ar avea de a face cu Pontonul lui Emil ?  Ei bine, învingându-mi greu egoismul de pescar, vă mărturisesc că în prejma pontonului există un „ţinut uitat de timp”, dar, este totuşi, „un pod prea îndepărtat”. V-am făcut curioşi ? Promit să dezvălui într-o postare viitoare ceva informaţii. Până atunci, deşi prinsă în Gabardin, ştiuca lui nea Ion stă mărturie că zona bătută de fâşneţele noastre Lagune, nu şi-a spus ultimul cuvânt !

septembrie 6, 2015 / peponton

Cine este Camp-ION ?

O întrebare aproape inutilă, Campion este nea Ion Mutulete, în calitatea sa de tătic al multor frecventatori ai Pontonului lui Emil, cu o vechime de neegalat prin apele canalului Puiu- Roşu şi cu amintiri pe măsură.  Acuma, drept e că şi echipa lui Bogdan ţine aproape, Gabi şi ai lui la fel nu se lasă,  Silviu punctează cu exemplare frumoase.  Deci, rezultate bune, atât la staţionar cât şi la răpitor. Tocmai de aceea, cu de la mine putere, l-am declarat pe ne Ion, campionul acestei ture la Pontonul lui Emil. Doi crapi şi o ştiucă capitală, aşa cum nu credeam că  se mai află prin apele Gabardinului, precum şi multe alte capturi eliberate cu sportivitate în mediul lor natural, mă îndreptăţesc sa fac afirmaţia de mai sus.  Până la următoarea postare pe subiectul recentei  ture la Pontonul lui Emil, iată dovezile !

Nea Ion şi crapul

DSCN6644

Crapul ar vrea să spună şi el ceva, poate îi dau cuvântul data viitoare

DSCN6645Iată şi partea cu ştiuci !

DSCN6650DSCN6651

Şi pentru că azi e o zi deosebită pentru dl. Ion Mutulete, îi urez cu prietenie,

La Mulţi Ani !”