Skip to content
Mai 6, 2018 / peponton

Anul trecut la Marienbad

Dintre extrem de puținii cititori ai acestui blog lăsat în părăsire, sunt și mai puțini cei care știu că titlul postării este de fapt titlul unui film celebru, nominalizat la Oscar, premiat cu Leul de aur la Veneția. Un film care trezește nostalgia unor întâmplări pe care nu le-ai trăit sau a unor locuri pe care nu le-ai văzut niciodată. Nostalgia a ceva ce nu ai cunoscut ? E posibil ? Da, dar nu -i pasă lui Arhip-Aripă din Gorgova de toate subtilitățile și labirintul simțirilor sufletești ale pasagerilor lui ocazionali, renumiții turiști-pescari, printre care se numără și autorul rândurilor de față. M-am gândit că am oarecare, să-i zic așa,  datorie,  față de cei cu care am petrecut câteva zile nu foarte vesele, din cauza stării mele de atunci, fără legătură cu ieșirea în Deltă. Datoria ar fi că dacă tot i-am filmat „din toate pozițiile”, vorba d-lui  președinte Iliescu, subiecții ar avea dreptul să vadă cum „au dat în cameră”, respectiv cum le stă pe ” sticla”… calculatorului, telefonului mobil sau tabletei. Drept pentru care, fără vorbe în plus, îi invit să urmărească filmulețul de mai jos.  Cu mențiune specială pentru gazda noastră, Nea Mitică Gorgoveanu, un om deosebit, demn de tot respectul și lauda celor care îl cunosc !

 

Reclame
Martie 17, 2018 / peponton

2018, anul catch and release !

Scriu numai după zvonuri. Ar fi ușor să caut să aflu exact ce prevederi legale sunt pentru pescuitul în Deltă în acest an, dar prefer să merg pe zvonuri, e mai palpitant. Așa de exemplu, umblă vorba că nu se mai pot reține capturile de către pescarii amatori/sportivi. Sunt foarte de acord. Mai ales că pescarii din categoriile de mai sus, de regulă, stau pe acasă și iau săptămînalele țepe de la proprietarii de bălți din jurul Bucureștiului (și din jurul altor orașe, bineînțeles).  Noțiunea de pescar amator/sportiv, în Deltă, are un conținut aparte. Cei mai mulți, par a fi interesați de cantitatea de pește pe care reușesc să o colecteze în cele 3-5 zile de haiducie. Și unii (am mai scris despre pescuitul sportiv – industrial) practică un pescuit de tip recreativ productiv. Adică, din ceea ce prind, să mai scoată din cheltuieli. Cheltuielile cu drojdia în special, zic eu, celelalte sunt absolut necesare ( cazare, barcă, benzină). Așa că : beau Jack Daniels -Gentlemen Jack , trebuie musai să scot 10 kg de șalău, pește superior. Beau țuică moale, oltenească, mă pot mulțumi cu somotel și biban. Nu beau nimic ? Atunci sunt …sportiv ! De abia atunci, prindem farmecul discret al…eliberării ! Una peste alta, din dilema rețin/eliberez, piesă ce se va juca în 2018, vă dau o posibilă ieșire. Ia priviți !

Noiembrie 29, 2017 / peponton

Turism la Gorgova

Dorind a gusta din deliciile turismului în Delta Dunării (fără legătură cu pescuitul, vă asigur), am poposit la mijloc de noiembrie la Nea Mitică Gorgoveanu, cel ce ne-a transportat cu șalupa  de la Nufărul la Gorgova în 2015. Și am făcut turism. Turism adevărat, cu plimbări pe lacuri și canale, bird-waching și mese îmbelșugate în natură sau la pensiune.  Dacă am avut în barcă și unelte de pescuit ? Da, am avut ! Că doar de asta dețin permis de pescuit eliberat de Biosferă, să pot să car, legal, lansete și juvelnice, moșmoande și momeli, fire și grip-uri oriunde doresc.  Dacă le-am și folosit ?  Da, le-am folosit ! Ce, am deranjat pe cineva ? În afară de câteva(puține) știuci la limită și mult sub limita dimensiunilor legale, au mai fost doar câțiva bibani cocoșați care înainte de a reveni în mediul natural au fost deranjați cu o gură de aer (ceea ce la pești nu e un lucru bun, cum e la alte viețuitoare).  Deci clar, turism și numai turism. Am avut și ghid, prea –cunoscutul Arhip zis Aripă, care m-a distrat mult cu încăpățânarea lui de a nu forța motorul de 30 CP al bărcii, pe motiv că ar crește consumul, fără să țină cont de faptul că toamna târziu, lumina zilei e mai importantă decât un litru-doi de benzină. Așa că am avut traseu lung, lung, de tot. De la Gorgova în Baba Rada unde am pierdut timpul în așteptarea șalăului, apoi am plecat să alimentăm  la Milă, după care am luat-o pe  canalul Eracle până în renumitul lac, „Trei Iezere”. Aici am căutat locul cu știuci indicat de Dorin, ceva de genul, „cum intri, imediat pe dreapta”. Nu l-am găsit din cauză că ploua și era vânt, ne-am supărat și am intrat într-o japșă unde am fiert oarece fasole și am mâncat o țuică. Sau invers, nu sunt sigur. Apoi, sub o inspirație cucernică, în dorința de a ni se ierta păcatele, am pornit spre lacul Bogdaproste, aflat în apropiere. Ploaie și vânt, ploaie și vânt, ploaie, vânt și… țuică ! Am avut un atac de știucă, la apă mică, lângă stuf, dar asta a fost tot. Apoi ne-am purtat crucea pe la Crișan, Mila 23, Șontea Lată și am ajuns într-un final acasa, la Gorgova, unde ne aștepatau alte țuici și mese întinse…

Noiembrie 13, 2017 / peponton

Cazacioc pe canale printre plauri

Spuneam în articolul precedent de aventura forțării trecerii din Lacul Potcoava, în Dobanka.  Cu mare efort, dar cu speranța găsirii unui loc neumblat de alți pescari. Am reușit cu greu să ajungem, era de fapt o japșă mai mare, fără legătură cu lacul Dobanka, sau cel puțin, când am fost noi, legătura era închisă de plauri. Câteva plase de pescari, ne-au dat speranțe. Dar vai, erau vechi, abandonate… Deci nici un pește !  Unde mai punem că spre maluri se ițea un miros de ou clocit . Dar japșa nu era lipsită de viață. Așa cum vă prezint în filmulețul următor, era plin de peștișori, hrană din belșug pentru știucă și biban ! Probabil că tocmai din acest motiv, la oferta noastră răpitorul a rămas indiferent !

Octombrie 27, 2017 / peponton

Septembrie 2017 la Pontonul lui Emil

Vremea a fost cam rece în tura din septembrie, din patru zile, doar ultima a fost frumoasă. Bine că nu a plouat, dar a bătut vântul destul de tare ca să ne facă să nu ne simțim în largul nostru. Nu că nu am fi avut parte de vreme friguroasă  în alte ture de toamnă târzie, octombrie sau noiembrie, dar nu eram pregătiți…sufletește ! Că din alte puncte de vedere, am fost bine pregătiți și nu mă refer aici neapărat la haine, cât la alte încălzitoare, cu gust și miros de fructe. Asta cu atmosfera. Cu pescuitul, iar am nimerit într-una din ecuațiile fără soluție, de tip : „apa crește, nu e pește” sau cea în care  știuca nu a găsit Corega la farmacie, a pierdut proteza și așteaptă să-i crească dinții.  De mușcat a mai mușcat cumătra, au fost capturi zilnice, dar era limpede că nu ca altădată.  Ce ar fi de povestit ? Păi că în plictisul monoton al cercetării malurilor Potcoavei, la un moment dat am zis : Unde e aventura? Și aventura nu s-a lăsat așteptată. Ni s-a blocat plutitorul de la carburator, așa încât motorul nostru a consumat zece litri de benzină în două zile, față de alte dăți când la plecare trebuia să golim canistra să nu ne curgă prin portbagajul  mașinii. Evident că nici nu ne-am dat seama de așa defect, până când, în cea de-a doua zi, în Potcoava, pe un vânt de înspuma malurile, motorul nu a mai vrut să pornească. Atunci, am văzut că la fiecare trăsătură de sfoară, Delta primea și un jet de hidrocarburi OMV. Norocul nostru, al meu și al lui Cristi, a fost că ne-au văzut Gabi și Victor, ne-au recuperat și ne-au duși remorcați la Ponton. Aici alt noroc, Emil a demontat cu răbdare îngerească toate piesulicile carburatorului, le-a montat la loc fără să-i rămână vreuna pe masă și ne-a făcut astfel motorul ca nou. Abia scăpați din prima aventură, ne-a dat prin cap altă trăznaie: să intrăm în Dobanka, prin Potcoava. Cei care cunosc locul, știu desigur că în Potcoava se poate ajunge și prin  Puiu, urmând un canal care unește cele două lacuri. Cam în zona în care iese acest canal în Potcoava, ascunsă de plauri, e o potecuță de apă, o trecere firavă spre ceea ce ar putea fi Dobanka. Am decis cu Cristi că „temerarii învinge” și am trecut la treabă. Drumul secret se înfunda la un moment dat, era blocat de o ridicătură de vegetație lungă de doi – trei metri, după care firicelul de apă dădea în coada unui alt lac, vizibil neumblat. Visul oricărui pescar : un loc unde să fie el primul, să prindă el ce e de prins !  Ne-am opintit cu motorul în ridicătură, după care am tras cu greu barca peste obstacol și iată-ne proprietarii unui lac de nimeni altcineva călcat. Partea proastă a fost că nici pește nu am găsit. La fel, am fost dezamăgiți că nu era Dobanka, era închis, nu se putea trece în altă zonă. Așa că, am făcut câteva filmări subacvatice și am pornit înapoi, spre primitoarea Potcoavă. Din toate astea m-am ales cu o criză serioasă de rinichi la câteva zile după ce am revenit în București, dar și cu mândria că totuși, Temerarii Învinge !

August 5, 2017 / peponton

N-a fost să fie Roşu, a fost… Gorgova !

Ziceam ceva de o numărătoare inversă, de o tură în primăvara asta la Emil. Nu m-am dus, am şi uitat din ce motiv, cert e că am deschis sezonul 2017,  fix în prima zi de după ridicarea prohibiţiei, la început de iunie.  Cu Dorin, Relu şi nea Ion, am descins într-o după amiază toridă pe faleza Tulcea, în aşteptarea unui watter-taxi, bine tocmit de nea Ion încă din Bucureşti : 700 lei  dus-întors Tulcea – Gorgova, e un preţ bun. Asta până nu intră Uber şi pe apă, că atunci chiar vor fi nimicite tarifele de transport în Deltă. Că tot a venit vorba, de curând, învăţând pentru examenul pentru obţinerea permisului de conducere a ambarcaţiunilor de agrement, am aflat că posesorii unui astfel de permis nu au voie să efectueze transporturi contra-cost, adică nu pot folosi dreptul de a conduce ambarcaţiuni în nici un scop comercial. Dar un posesor de barcă şi permis, poate primi în barca sa, nişte prieteni !  De altfel, chiar prieten ne-a fost taximetristul acvatic, devreme ce imediat după urcare şi aşezarea bagajelor, ne-a pus în mână nişte pahare de plastic din cele mari aşteptând să le umplem cu şpriţ ! Nea Ion s-a executat, crezând probabil că e un obicei al locului sau o superstiţie a barcagiilor menită să asigure siguranţa pasagerilor. Mai târziu, am aflat cu oarece stupoare că vinul era al lui Dorin, dar a picat foarte bine, rece şi aromat, băut în viteza şalupei !

Ar trebui să povestesc multe, în special cum la pensiunea lui Călin, auzind de sosirea noastră, au venit să ne vadă , da, da, doar să ne vadă : nea Mitică Gorgoveanu, cel care ne transportase acum doi ani,  Nicu, soţul lui Kati-Pescăriţa, tatăl lui Aripă şi bineînţeles, Aripă în persoană ! Toţi au fost sincer bucuroşi să ne vadă, lucru de mare mirare pentru noi, obişnuiţi cu ipocriziile cotidiene.  Aşa s-a dus prima seară, în poveşti, amintiri şi evident…şpriţ uşor, de vară.

Veştile despre pescuit nu erau prea bune. Ştiuca nu trăgea (de unde or fi ştiut oare, prohibiţia fiind în vigoare până în ziua soirii noastre) , bibanii erau puţini şi mici, avaţii fac acrobaţie dar nu pun gura, crap şi alte lucruri sfinte, nici nu se discută. Parcă la  şalău, ar fi şanse, dar aici, numai cunoscătorii se pot afirma!

Ca să nu mă lungesc, zilele care au urmat  au confirmat informaţiile iniţiale. Ştiuca nu am văzut. Drept e că dacă ne forţam un pic, ajungeam până la Mila 23, la Muzeul Lotcii din centrul comunei, să împlinim zisa lui Toma Caragiu din filmul Operaţiunea Monstru, adică  „…să vedem ştiuca la muzeu ! ” . Una  peste alta, am revăzut Şontea, Fortuna,  Baba Rada şi Chrulic-ul. În plus, ne-a plăcut mult trecrea în Lacul Gorgova, lac aflat între braţele Sulina şi Sfântul Gheorghe, un lac foarte mare, încojurat de sateliţi de o frumuseţe rară : lacurile Rotund, Potcoava,  Gorgovăţ, toate cu legătură la canalul Litcov. Frumos, chiar frumos !

În final nici cu pescuitul nu a fost prea rău, nea Ion şi cu mine am scos  din canalul Sulina doi şalăi punctabili. Sigur am mai prins bibani, somotei, şi ţineţi-vă bine , am mai prins… obleţi ! Care cu caţaveica, care cu prostovolul, care cu prostovanul !  Dar m-am plictisit de scris, voi probabil v-aţi plictisit de citit aşa că vizionare plăcută  !

 

 

Februarie 12, 2017 / peponton

Începe numărătoarea inversă !

Gata, destul cu „frumuseţile iernii” ! Destul ! Chiar dacă e ger, chiar dacă unii mai sunt pe pârtiile de ski din Österreich ( Austria,  pentru nea Consolenco),  parcă simt cum paşii mă duc, aproape pe  nesimţite, către magazinele de pescuit. Pentru că da, în curând, se va merge la pescuit, la Pontonul lui Emil ! Să vedem cum a trecut iarna grea  „regele peştilor”, Crapul sălbatic de Deltă ! Presimt că dacă mergem pe flerul lui nea Ion, sfârşitul lui februarie 2017, se va lăsa cu importante capturi. Şi asta în ciuda : gheţii netopite, curentului puternic purtând sloiuri şi bala-plauri, capcanele bala-plaurilor, adevărate flori carnivore ce se închid după ce ai trecut de ele prin firava potecuţă de apă şi evident, multiplele agăţături şi vegetaţie submersă, apa tulbure şi…rece ! Dar, fireşte,  „Temerarii Învinge” ! şi mai am o strigare : „Cu nea Ion şi` Emil în frunte, vom avea capturi mai multe” ! Acuma, în contextul internaţional tensionat peste măsură, nu ştiu ce rezultate vor avea tratativele bilaterale, româno -ukrainiene, desfăşurate incognito de o delegaţie condusă de nea Kima, tratative menite să obţină  sprijinul spărgătorului de gheaţă Vodkulin, aflat, se pare,  în rada portului Ismail (unii zic că sub apă, eu habar n-am !).  Dacă nea Kima dă greş, n-avem ce face decât să aşteptăm dezgheţul natural şi primăvara prohibiţiei ! Până atunci, aşa cum renumitul profesor  Lucian Boia a demontat unele mituri din istoria românilor ( Istorie şi mit în conştiinţa românească, ediţia I,  editura Humanitas 1997) , prin filmuleţul de mai jos, voi încerca să demontez şi eu un mit local,  mit de la Pontonul lui Emil şi anume, mitul lui nea Ion plimbăreţul, neinteresat de pescuit ! Ia vedeţi :

 

Notă : Cartea profesorului Lucian Boia, poate fi găsită aici:

http://vignette2.wikia.nocookie.net/nccmn/images/c/c0/Boia-Lucian-Istorie-Si-Mit-in-Constiinta-Romaneasca.pdf/revision/latest?cb=20150224135406&path-prefix=ro

Sunt sigur că mulţi” pontonieri”, o vor citi cu sufletul la gură, aşa însetaţi de cultură cum îi ştim !