Skip to content
Noiembrie 15, 2016 / peponton

O ploaie ca la Cenaclul Flacăra

N-am fost niciodată la Cenaclul Flacăra, dar am auzit de multe ori bancul cu ciobanul care l-a făcut de râs pe  Adrian Păunescu explicându-i în rime, ce-i vine lui, ciobanului,  să facă cu oile, după ce l-a plouat aşa de mult de l-a udat până la…piele (aşa se spune, nu ?). De aşa ploaie am avut parte eu şi Nea Ion, surprinşi de potop ancoraţi la un „loc de crap” plasat undeva dincolo de baza Roşu, pe stânga cum vii de la Pontonul lui Emil. Plictisiţi de câtă ştiucă am prins (chiar adevărat, am prins ştiucă : „să dăm la tot cartierul”, cum spunea celebra Alina Răducănoiu), într-o zi cam înnorată ce-i drept, dar fără vizibile ameninţări de ploaie, după prânz, am hotărât să mergem din lacul Potcoava, pe Canalul Puiu -Roşu, la staţionar. Pe drum am primit în faţă câţiva stropi, dar eram oarecum încălziţi cu oarece ţuică şi nu am luat în seamă. Am ajuns la locul de crap, am întins lansetele şi am destupat vinul (la figurat, de fapt am deşurubat capacul ambalajului din plastic). Păi cum adică, după ce aţi băut ţuică ? Exact ! După ţuică, se recomandă – să nu zic se impune – un vinişor, alb, sec, uşor ca un fulg. După cum veţi vedea în filmuleţul de mai jos, vinul era alb şi vă mărturisesc, sec şi uşor, numai bun de stins gustul sărat al seminţelor de bostan sau floarea soarelui cu spartul cărora însoţeam veghea lansetelor. Când, deodată, ce să vezi ?  Ia mai bine priviţi şi vă minunaţi ! Natura e măreaţă! (dar nici cârcotaşa natură umană nu e mai prejos, am luptat cu vânturile,valurile şi…ploile, cu armele noastre, renumitul vinişor Ferrer Neuf du Pape 1963, cumpărat din piaţa Pantelimon).

 

Octombrie 30, 2016 / peponton

La plimbare cu “Fisherman Navigator”

Pentru tura din 21 octombrie, planul era oarecum făcut încă de la sfârşitul turei anterioare. Atunci, satisfăcut pe deplin de mulţimea capturilor din rândul lui esox lucius, de testarea unui număr respectabil de năluci şi tehnici de pescuit, ba chiar şi de unele capturi video “underwater”, m-am decis ca următoarea tură să fie dedicată zonelor mai îndepărtate de Pontonul lui Emil. Desigur, în raza de acţiune a “Lagunelor” noastre sub opt cai putere. Cristi, ce avea să-mi fie partener de barcă în octombrie, a fost de acord de la început cu planul. Păi, de vreme ce nu am venit să colectăm peşte din Potcoava pentru cherhana şi să  batem aceleaşi locuri în lung şi-n lat trei zile, am ales să atingem zone puţin cunoscute, dar promiţătoare în primul rând prin noutate.  Aşa că în prima zi, ajunşi la ponton de dimineaţă, am pornit hotărâţi către lacul Lumina. Puiu l-am trecut uşor, valurile erau mici, atmosfera limpede, vedeai până departe. Aveam, pentru prima dată, un instrument de navigaţie, aplicaţia “Fisherman Navigator”, instrument care s-a dovedit deosebit de util, în special la sfârşitul zilei când ne-a scos dintr-un mare pericol, aşa cum se va vedea. Ghidaţi de experienţă, de “Fisherman Navigator” dar şi de un pescar aflător prin preajmă, am dat de ieşirea în Lumina. Apa fiind foarte scăzută, ultimii douăzecisicinci de metri i-am străbătut cu greu, opintindu-ne în maluri şi împingând cu vâslele. (ghionderul era mai bun, dar de unde ?). Nici măcar nu eram siguri că vom putea trece, judecam apropierea lacului după vârfurile din ce în ce mai rare ale firelor de stuf. Pentru aşa ceva era bună o dronă, dar asta ar fi o altă poveste, ştiută de unii mai apropiaţi… Ajunşi în Lumina, am început s-o căutăm pe „cumătră”, ba din larg către maluri, ba din mal către larg, cu lansări în evantai. Am încercat de toate, oscilante de diferite forme, culori şi greutăţi, voblere slow sinking şi sinking, rotative şi twistere, dar fără rezultat. Lacul Lumina e imens, unde să te duci ? Am dat de nişte zone interesante, dar, fatalmente, erau pline de plase de pescari. Păcat, erau mai mult decât promiţătoare. Ajutaţi de “Fisherman Navigator”, dar şi de câţiva binevoitori, după o masă bună într-un loc adăpostit şi după prinderea capturii de onoare, imediat eliberată, am trecut în canalul către Lacul Puiuleţ. La această trecere, “Fisherman Navigator”, a făcut ca multe softuri de navigaţie auto, adică ne-a trimis pe “Sens interzis”, drept în nişte plase de pescuit, din care n-am scăpat prea uşor. În fine, primind un sprijin din partea altor “ştiucari” de care lacul Lumina nu ducea lipsă (deci lacul Lumina avea ce căutau ei, ca şi noi, de altfel), am intrat pe canalul către Lacul Puiuleţ. Între timp, vremea se stricase, începuse o ploaie măruntă şi rece. Vântul nici el nu stătea degeaba, ochelarii lui Cristi având nevoie de ştergătoare.Dar parcă aşa ceva nu există, din câte ştiu eu ! Pentru că era cam târziu, am trecut “Puiuleţul” fără să încercăm lansetele nici măcar odată, oricum era un vânt şi nişte valuri… Din Puiuleţ, urmărind o barcă care avea un motor mai puternic şi abia se mai zărea în negura ploii, am nimerit pe canalul spre Caraorman, lat ca o şosea. Probabil că pe timp frumos intrarea  nu e greu de găsit, dar pe vânt puternic amestecat cu ploaie şi valuri mari, spre asfinţit, toate marginile de stuf pot fi intrarea căutată. Aici am reuşit să intrăm cu “Fisherman Navigator”, cu o mână pe maneta motorului, cu alta ţinând telefonul cu aplicaţia şi cu a treia filmând subacvatic ! Cum ? Am doar două mâini ?  Da,  aşa e, am încercat să văd dacă nu aţi adormit, pe mine povestea deja mă plictiseşte. Ca să n-o mai lungesc, ca în poveste, am mers şi am tot mers, (de, Suzuki de numai 6 CP) am străbătut canalul Caraorman din dreptul pensiunii „La Ilie”, până la intrarea în Puiu. Vremea la fel de câinoasă, ploaie, vânt şi crepuscul. Era cam ora 17 când am ajuns în Puiu, vis-a-vis de Canalul Puiu – Roşu, acolo unde stă cuminte Pontonul lui Emil. Casă, dulce casă ! De aici începe aventura. Erau nişte valuri mari pe Puiu, aşa cum numai cine a fost pe acolo şi a prins, poate să-şi dea seama. Valuri mari, foarte mari ! Şi vântul  sufla din faţă împroşcându-ne cu apa dislocată de căderea botului bărcii, aşa, ca pe puntea pescadoarelor de pe Discovery. Drept e că valurile nu treceau în barcă, dar nici nu era nevoie, la cât intra pe delături. Plus mişcarea de tangaj, combinată cu ruliu (mişcări stânga-dreapta şi sus-jos, date de valuri), făceau deplasarea foarte dificilă. Sper că nu zic ceva greşit, dar îmi amintesc dintr-un scurt contact cu marina, în urmă cu douăzeci de ani, că atunci când vasele se află în rada portului şi începe furtuna, trebuie să ia „drum de capă”. Asta înseamnă să pună cârma în vânt şi să pornească motoarele, tocmai pentru a nu fi în voia apelor. La fel era şi cazul nostru, mai ales că vroiam să trecem Puiu, să ajungem la ponton. Pe timp frumos, nu e nici o filosofie. Intrarea în canalul Puiu- Roşu este aproape exact în prelungirea  ieşirii din canalul Canalul Caraorman. Şi am pornit, în drumul nostru de capă, cu toţi cei şase cai japonezi împingând fâşneaţa Lagună către mijlocul lacului Puiu.  Din spatele bărcii, de la motor, nu vedeam decât pelerina lui Cristi, înfoiată de vânt, precum şi în depărtare, umbrele pâlcurilor de copaci de pe malul opus. Atât eu cât şi Cristi, am avut convingerea că mergem bine, drept în faţă. Dar cum vedeţi în schema de mai jos, valurile au avut alte gânduri cu noi, trimiţându-ne dinpre Chimoşi spre Consoleci. ( dinspre Mocanska spre intrarea în Potcoava prin Puiu). La un moment dat, am ajuns aproape de malul opus canalului Caraorman şi am început să sperăm că după fiecare colţ de stuf, se va deschide canalul Puiu. Odată, de două ori…, acum ! Nu,  nici acum ! Ne-am rătăcit ? Am oprit şi cu preţul ultimelor minute de lumină  ne-am aşezat la adăpost, să consultăm aplicaţia (n-o mai spun pe aia cu bateria telefonului care era aproape descărcată, în ciuda acumulatorului suplimentar utilizat pe tot timpul zilei).  “Fisherman Navigator” ne-a arătat că eram într-un loc foarte depărtat de ţinta noastră. Ca prin minune, am zărit o barcă de pescari şi am reuşit să ajungem să întrebăm de drumul nostru. Imperturbabil ca un cioban din vârful muntelui care nu se miră să vadă doi turişti amărâţi, rătăciţi prin preajma stânei sale, unde evident nu ar fi avut ce căuta, tânărul pescar caraormănean ne-a atras atenţa să nu intrăm în sculele lui. Abia după aceea, la insistenţele noastre, ne-a  arătat direcţia spre Roşu. Am răsuflat aproape uşuraţi, era aceeaşi direcţie ca cea indicată de “Fisherman Navigator” ! Deci, din nou potrivirea hărţii cu ţăranul ( aşa se zice prin armată) ! Dar dacă nu ne-am fi  oprit să verificăm aplicaţia,  nu am fi întâlnit pescarul şi nu am fi avut confirmarea direcţiei. Atât eram de siguri că mersesem bine, încât am crezut că aplicaţia era… defectă !  Final fericit, ţinând aplicaţia cu tot riscul rămânerii fără baterie la telefon, uzi, înfriguraţi (nu am băut toată ziua nimic, din cauza concentrării) , am ajuns la Ponton, unde lumea era foarte calmă şi se pregăte de masa de seară. Voi pe unde aţi fost, că noi am stat toată ziua în Potcoava ? Aaa, noi ? Pe aici,  prin apropiere !

aventuri-in-lumina

(cu culoare violet , traseul spre Dobinka, dar promit că  nu mai povestesc şi această aventură, am altele mai interesante, sănătoşi să fim, iarna e lungă !)

Octombrie 10, 2016 / peponton

Canalul Puiu – Roşu, de nerecunoscut ! (continuarea episodului Pike underwater)

Octombrie 8, 2016 / peponton

Seria Septembrie 2016 la Pontonul lui Emil în serial Episodul II – ” The Pike Underwater „

Cum spuneam, povestea continuă cu imagini luate în primele două zile. Totul era minunat, cald, soare, ştiucă, drojdie ! Ce-am păţit în ultimele două zile, asta voi arăta într-un alt episod. Până atunci, să vedem Salmo vs. ştiuca de Potcoava !

 

Octombrie 1, 2016 / peponton

Seria Septembrie 2016 la Pontonul lui Emil în serial Episodul I – „Sosirea”

Ce mai veste poveste ! Vorbă lungă, sărăcie ! Ia să vedeţi cum a fost tura dintre 17-21 septembrie la pontonul lui Emil, în imagini !

Azi, episodul I – „Sosirea”     (mai mult ca sigur că la toate grupurile e la fel)

 

Septembrie 30, 2016 / peponton

Alba -neagra pe Canalul Puiu Roşu

Asta are, asta n-are, care-i aia marcatoare ? Asa sunau glasuri vesele prin anii 90 la vestitul joc „alba-neagra”,  jucat prin pieţe, târguri şi oboare. Avantajul la acel joc era faptul că avei numai două posibilităţi de alegere greşită, una fiind sigur câştigătoare. Nu acelaşi lucru se întâmplă la pescuitul răpitorilor. În trusa pescarului se găsesc nu trei, ci treizeci, sau trei sute de variante, fiecare posibil câştigătoare. Pe care să o alegem ? Păi aici intervin: experienţa, flerul dar şi…întâmplarea. Cu ce s-a prins ştiucă în tura din septembrie de la Pontonul lui Emil ?  Înainte de a spune cu ce fel de nălucă, să vă spun condiţiile : apă curată, uneori chiar limpede, adâncime relativ mică, brădişul ridicat şi în forţă, băţos, încă verde. Temperatura apei destul de ridicată, timpul când senin, cu soare şi căldură, când înnorat şi cu ploaie. Au mers  voblerele floating, de regulă cele de la Salmo, dar şi unele de pe Aliexpres. Au dat rezultate oscilantele tip dollinger, în special cele albe şi uşoare şi, evident, necruţătoarea irlandeză. Şi zic necruţătoare pentru că nici palmele noastre nu au rămas ne-împunse sau ne-zgâriate de ancore.  Bibanul, ca de obicei, a atacat vijelios la rotative mici, la voblere ce imită  buburuze sau alte insecte, precum şi la twistere de culoare alb cu negru, cu cozi vibratile. Nici un rezultat la peşte viu, poate nu l-am folosit în locul sau timpul potrivit. De remarcat, Gabi Doctorul a prins  un somn frumuşel, la oscilantă ! Fooarte interesant, nu am mai auzit de aşa ceva pe Potcoava. Sper să fie un început. Companionii noştri, iubitori ai staţionarului, au reuşit să captureze un singur crap (Silviu, în groapa de la intrarea în Puiu), nişte somni şi mai multă plătică. Pe la ponton, totul în ordine, cu excepţia unor confuzii între ideea de turism în forţă  practicată de cei mai mulţi dintre noi şi aşteptările de turism gen pensiune care şi-au mai făcut locul, timid, în gândurile unora. (ceva legat de apa caldă, de un loc pentru uscarea hainelor înmuiate de ploaie, de o ladă frigorifică cu funcţionare eficientă).  Întrebarea de la începutul articolului rămâne mereu în actualitate, niciodată nu vom şti dacă am extras din trusă unealta prinzătoare, dar, asta e şi frumuseţea ! Noi nu fluturăm deviza leninistă : „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi !” ci o adaptare a ei, „Încercaţi, încercaţi, încercaţi !” , dar şi deviza echipei Ion-Mitică şi anume : Îndrăzneţii (Temerarii), Învinge !

 

Fie zi cu soare fie, sau cerul noros, / Fie ploi, ninsoare fie, noi mergem voios, drum bun

20160920_131559

 

Sara pe deal, Pontonul răsună cu jale 

20160916_195530

Aprilie 15, 2016 / peponton

Pontonul lui Emil şi Monitorul Oficial

Dacă pe primul loc în dorinţele pescarilor se află „Captura”, cu siguranţă pe locul doi este nevoia de informaţie. Ce se prinde, unde se prinde, cu ce momeală, în ce condiţii şi multe, multe  alte informaţii, de la locurile care ” au dat peşte”,  la metodele sofisticate şi uneltele prinzătoare. Sursele informaţiilor sunt diverse, gradul cel mai redus de încredere având informaţiile preluate de la alţi pescari. Concurenţa, ce să-i faci ! În loc să coopereze, pescarii de dezinformează unii pe alţii, doar, doar  le va rămâne lor mai mult peşte de prins. Sigur, nu toţi sunt aşa, din grupul nostru lărgit, cele mai corecte informaţii le dau Dorin şi Nea Ionică Pescarul. De exemplu Dorin, de pe terasa pontonului, cu nelipsita doză de Heineken pe masă, comunică la telefon celor plecaţi la pescuit,  că : „a prins pe Lumina o ştiucă de 2,4 kg la Dolinger de 10g !” „Ce culoare, albă sau galbenă ?    întreabă înfriguraţi de emoţie doritorii de ştiucă. „Albă”,  zice Dorin. „Albă, albă, dar lucioasă sau mată ?” nu se lasă pofticioşii. „Mată”, decide Dorin, privind furculiţa  de pe masă cu care tocmai a terminat de amestecat salata pantagruelică pregătită de Colonel sau chiar de el însuşi.  La capitolul surse locale, pe Emil, trebuie să-l excludem din prima. Informaţiile lui sunt foarte generale şi  extrem de optimiste, ceea ce face bine la moral, dar nu şi la pescuit. Optimist moderat este scepticul Nea Kima, care explică dezastrul pescuitului sportiv în Deltă prin  desfiinţarea după  1990 a  trustului  de construcţii,  amenajări şi îmbunătăţiri funciare din Tulcea. Pesimist-pesimist  este Nea Dan, dublat de Octavian şi fraţii chimoşi,  atunci când reuşeşti să schimbi cu ei două – trei vorbe, fiind foarte tăcuţi din fire.

 Dar iată, surprinzător, putem extrage informaţii despre pescuit, din cea mai autorizată sursă şi anume, Monitorul Oficial al României ! Da, da, aţi citit bine. Din Monitorul Oficial ! Să vă explic . Pe 13 aprilie 2016, s-a publicat ordinul “privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi cotele de pescuit alocate pentru anul 2016, pe specii şi zone. „ Şi ce reţinem noi de aici, copii ?  Păi, la început,  aflăm lucruri interesante:  în  perimetrul rezervaţiei  biosferei Delta Dunării sunt 1020 de pescari profesionişti care deţin un număr de 605 de bărci, 40850 de vintire, 9850 de taliene şi 7650 de setci diferite.  Din acest total, în zona Puiu-Roşu sunt 120 de pescari profesionişti, 60 de bărci, 1800 de setci, 4200 de vintire şi 1200 de taliene. „ Flota a VII-a „ din zona Puiu Roşu, poate pescui  în anul 2016, pe specii de peşte, 12,4 tone de plătică, 1,3 tone de lin (n-am văzut aşa ceva pe acolo), 18,6 tone de babuşcă, nici o roşioară, 220 de tone de caras, 36,5 tone de crap şi 15,9 tone de ştiucă. Sigur, mai au voie să prindă somn (61,2 tone), biban (3 tone), şalău (4,6 tone) precum şi alte specii : ţuică de prună/caise/bătrână, vin de buturugă/viţă veche/, rachiu de drojdie, Campari-Orange şi altele. Lăsând gluma deoparte, dacă aceste cote ţin cont de recoltele anterioare (nu cred că mai e ca pe vremea lui Ceauşescu, să se raporteze recolte false) , înseamnă că în zona Pontonului lui Emil, s-ar găsi, în raport cu totalul pe biosferă,  20,42% din specia crap, 4,84% din specia ştiucă, 19,60% din specia somn, 3,48% din specia şalău şi 4,64% din specia biban.  Încurajatoare cifre, mai rămâne să găsim şi modalitatea de a transfera o parte din procentaj în bărcile noastre. Pentru pasionaţii de analize complexe, până vom avea bursa de peşte de la Tulcea spre a vedea cotaţia lui „aspius aspius” în raport cu „sander lucioperca” ori scăderea cotaţiei pentru „cyprinus carpio carpio”, redau mai jos tabelul din ordinul Ministerului Agriculturii.

Click pe link – ul de mai jos

ordin pescuit