Skip to content
Noiembrie 29, 2017 / peponton

Turism la Gorgova

Dorind a gusta din deliciile turismului în Delta Dunării (fără legătură cu pescuitul, vă asigur), am poposit la mijloc de noiembrie la Nea Mitică Gorgoveanu, cel ce ne-a transportat cu șalupa  de la Nufărul la Gorgova în 2015. Și am făcut turism. Turism adevărat, cu plimbări pe lacuri și canale, bird-waching și mese îmbelșugate în natură sau la pensiune.  Dacă am avut în barcă și unelte de pescuit ? Da, am avut ! Că doar de asta dețin permis de pescuit eliberat de Biosferă, să pot să car, legal, lansete și juvelnice, moșmoande și momeli, fire și grip-uri oriunde doresc.  Dacă le-am și folosit ?  Da, le-am folosit ! Ce, am deranjat pe cineva ? În afară de câteva(puține) știuci la limită și mult sub limita dimensiunilor legale, au mai fost doar câțiva bibani cocoșați care înainte de a reveni în mediul natural au fost deranjați cu o gură de aer (ceea ce la pești nu e un lucru bun, cum e la alte viețuitoare).  Deci clar, turism și numai turism. Am avut și ghid, prea –cunoscutul Arhip zis Aripă, care m-a distrat mult cu încăpățânarea lui de a nu forța motorul de 30 CP al bărcii, pe motiv că ar crește consumul, fără să țină cont de faptul că toamna târziu, lumina zilei e mai importantă decât un litru-doi de benzină. Așa că am avut traseu lung, lung, de tot. De la Gorgova în Baba Rada unde am pierdut timpul în așteptarea șalăului, apoi am plecat să alimentăm  la Milă, după care am luat-o pe  canalul Eracle până în renumitul lac, „Trei Iezere”. Aici am căutat locul cu știuci indicat de Dorin, ceva de genul, „cum intri, imediat pe dreapta”. Nu l-am găsit din cauză că ploua și era vânt, ne-am supărat și am intrat într-o japșă unde am fiert oarece fasole și am mâncat o țuică. Sau invers, nu sunt sigur. Apoi, sub o inspirație cucernică, în dorința de a ni se ierta păcatele, am pornit spre lacul Bogdaproste, aflat în apropiere. Ploaie și vânt, ploaie și vânt, ploaie, vânt și… țuică ! Am avut un atac de știucă, la apă mică, lângă stuf, dar asta a fost tot. Apoi ne-am purtat crucea pe la Crișan, Mila 23, Șontea Lată și am ajuns într-un final acasa, la Gorgova, unde ne aștepatau alte țuici și mese întinse…

Anunțuri
Noiembrie 13, 2017 / peponton

Cazacioc pe canale printre plauri

Spuneam în articolul precedent de aventura forțării trecerii din Lacul Potcoava, în Dobanka.  Cu mare efort, dar cu speranța găsirii unui loc neumblat de alți pescari. Am reușit cu greu să ajungem, era de fapt o japșă mai mare, fără legătură cu lacul Dobanka, sau cel puțin, când am fost noi, legătura era închisă de plauri. Câteva plase de pescari, ne-au dat speranțe. Dar vai, erau vechi, abandonate… Deci nici un pește !  Unde mai punem că spre maluri se ițea un miros de ou clocit . Dar japșa nu era lipsită de viață. Așa cum vă prezint în filmulețul următor, era plin de peștișori, hrană din belșug pentru știucă și biban ! Probabil că tocmai din acest motiv, la oferta noastră răpitorul a rămas indiferent !

Octombrie 27, 2017 / peponton

Septembrie 2017 la Pontonul lui Emil

Vremea a fost cam rece în tura din septembrie, din patru zile, doar ultima a fost frumoasă. Bine că nu a plouat, dar a bătut vântul destul de tare ca să ne facă să nu ne simțim în largul nostru. Nu că nu am fi avut parte de vreme friguroasă  în alte ture de toamnă târzie, octombrie sau noiembrie, dar nu eram pregătiți…sufletește ! Că din alte puncte de vedere, am fost bine pregătiți și nu mă refer aici neapărat la haine, cât la alte încălzitoare, cu gust și miros de fructe. Asta cu atmosfera. Cu pescuitul, iar am nimerit într-una din ecuațiile fără soluție, de tip : „apa crește, nu e pește” sau cea în care  știuca nu a găsit Corega la farmacie, a pierdut proteza și așteaptă să-i crească dinții.  De mușcat a mai mușcat cumătra, au fost capturi zilnice, dar era limpede că nu ca altădată.  Ce ar fi de povestit ? Păi că în plictisul monoton al cercetării malurilor Potcoavei, la un moment dat am zis : Unde e aventura? Și aventura nu s-a lăsat așteptată. Ni s-a blocat plutitorul de la carburator, așa încât motorul nostru a consumat zece litri de benzină în două zile, față de alte dăți când la plecare trebuia să golim canistra să nu ne curgă prin portbagajul  mașinii. Evident că nici nu ne-am dat seama de așa defect, până când, în cea de-a doua zi, în Potcoava, pe un vânt de înspuma malurile, motorul nu a mai vrut să pornească. Atunci, am văzut că la fiecare trăsătură de sfoară, Delta primea și un jet de hidrocarburi OMV. Norocul nostru, al meu și al lui Cristi, a fost că ne-au văzut Gabi și Victor, ne-au recuperat și ne-au duși remorcați la Ponton. Aici alt noroc, Emil a demontat cu răbdare îngerească toate piesulicile carburatorului, le-a montat la loc fără să-i rămână vreuna pe masă și ne-a făcut astfel motorul ca nou. Abia scăpați din prima aventură, ne-a dat prin cap altă trăznaie: să intrăm în Dobanka, prin Potcoava. Cei care cunosc locul, știu desigur că în Potcoava se poate ajunge și prin  Puiu, urmând un canal care unește cele două lacuri. Cam în zona în care iese acest canal în Potcoava, ascunsă de plauri, e o potecuță de apă, o trecere firavă spre ceea ce ar putea fi Dobanka. Am decis cu Cristi că „temerarii învinge” și am trecut la treabă. Drumul secret se înfunda la un moment dat, era blocat de o ridicătură de vegetație lungă de doi – trei metri, după care firicelul de apă dădea în coada unui alt lac, vizibil neumblat. Visul oricărui pescar : un loc unde să fie el primul, să prindă el ce e de prins !  Ne-am opintit cu motorul în ridicătură, după care am tras cu greu barca peste obstacol și iată-ne proprietarii unui lac de nimeni altcineva călcat. Partea proastă a fost că nici pește nu am găsit. La fel, am fost dezamăgiți că nu era Dobanka, era închis, nu se putea trece în altă zonă. Așa că, am făcut câteva filmări subacvatice și am pornit înapoi, spre primitoarea Potcoavă. Din toate astea m-am ales cu o criză serioasă de rinichi la câteva zile după ce am revenit în București, dar și cu mândria că totuși, Temerarii Învinge !

August 5, 2017 / peponton

N-a fost să fie Roşu, a fost… Gorgova !

Ziceam ceva de o numărătoare inversă, de o tură în primăvara asta la Emil. Nu m-am dus, am şi uitat din ce motiv, cert e că am deschis sezonul 2017,  fix în prima zi de după ridicarea prohibiţiei, la început de iunie.  Cu Dorin, Relu şi nea Ion, am descins într-o după amiază toridă pe faleza Tulcea, în aşteptarea unui watter-taxi, bine tocmit de nea Ion încă din Bucureşti : 700 lei  dus-întors Tulcea – Gorgova, e un preţ bun. Asta până nu intră Uber şi pe apă, că atunci chiar vor fi nimicite tarifele de transport în Deltă. Că tot a venit vorba, de curând, învăţând pentru examenul pentru obţinerea permisului de conducere a ambarcaţiunilor de agrement, am aflat că posesorii unui astfel de permis nu au voie să efectueze transporturi contra-cost, adică nu pot folosi dreptul de a conduce ambarcaţiuni în nici un scop comercial. Dar un posesor de barcă şi permis, poate primi în barca sa, nişte prieteni !  De altfel, chiar prieten ne-a fost taximetristul acvatic, devreme ce imediat după urcare şi aşezarea bagajelor, ne-a pus în mână nişte pahare de plastic din cele mari aşteptând să le umplem cu şpriţ ! Nea Ion s-a executat, crezând probabil că e un obicei al locului sau o superstiţie a barcagiilor menită să asigure siguranţa pasagerilor. Mai târziu, am aflat cu oarece stupoare că vinul era al lui Dorin, dar a picat foarte bine, rece şi aromat, băut în viteza şalupei !

Ar trebui să povestesc multe, în special cum la pensiunea lui Călin, auzind de sosirea noastră, au venit să ne vadă , da, da, doar să ne vadă : nea Mitică Gorgoveanu, cel care ne transportase acum doi ani,  Nicu, soţul lui Kati-Pescăriţa, tatăl lui Aripă şi bineînţeles, Aripă în persoană ! Toţi au fost sincer bucuroşi să ne vadă, lucru de mare mirare pentru noi, obişnuiţi cu ipocriziile cotidiene.  Aşa s-a dus prima seară, în poveşti, amintiri şi evident…şpriţ uşor, de vară.

Veştile despre pescuit nu erau prea bune. Ştiuca nu trăgea (de unde or fi ştiut oare, prohibiţia fiind în vigoare până în ziua soirii noastre) , bibanii erau puţini şi mici, avaţii fac acrobaţie dar nu pun gura, crap şi alte lucruri sfinte, nici nu se discută. Parcă la  şalău, ar fi şanse, dar aici, numai cunoscătorii se pot afirma!

Ca să nu mă lungesc, zilele care au urmat  au confirmat informaţiile iniţiale. Ştiuca nu am văzut. Drept e că dacă ne forţam un pic, ajungeam până la Mila 23, la Muzeul Lotcii din centrul comunei, să împlinim zisa lui Toma Caragiu din filmul Operaţiunea Monstru, adică  „…să vedem ştiuca la muzeu ! ” . Una  peste alta, am revăzut Şontea, Fortuna,  Baba Rada şi Chrulic-ul. În plus, ne-a plăcut mult trecrea în Lacul Gorgova, lac aflat între braţele Sulina şi Sfântul Gheorghe, un lac foarte mare, încojurat de sateliţi de o frumuseţe rară : lacurile Rotund, Potcoava,  Gorgovăţ, toate cu legătură la canalul Litcov. Frumos, chiar frumos !

În final nici cu pescuitul nu a fost prea rău, nea Ion şi cu mine am scos  din canalul Sulina doi şalăi punctabili. Sigur am mai prins bibani, somotei, şi ţineţi-vă bine , am mai prins… obleţi ! Care cu caţaveica, care cu prostovolul, care cu prostovanul !  Dar m-am plictisit de scris, voi probabil v-aţi plictisit de citit aşa că vizionare plăcută  !

 

 

Februarie 12, 2017 / peponton

Începe numărătoarea inversă !

Gata, destul cu „frumuseţile iernii” ! Destul ! Chiar dacă e ger, chiar dacă unii mai sunt pe pârtiile de ski din Österreich ( Austria,  pentru nea Consolenco),  parcă simt cum paşii mă duc, aproape pe  nesimţite, către magazinele de pescuit. Pentru că da, în curând, se va merge la pescuit, la Pontonul lui Emil ! Să vedem cum a trecut iarna grea  „regele peştilor”, Crapul sălbatic de Deltă ! Presimt că dacă mergem pe flerul lui nea Ion, sfârşitul lui februarie 2017, se va lăsa cu importante capturi. Şi asta în ciuda : gheţii netopite, curentului puternic purtând sloiuri şi bala-plauri, capcanele bala-plaurilor, adevărate flori carnivore ce se închid după ce ai trecut de ele prin firava potecuţă de apă şi evident, multiplele agăţături şi vegetaţie submersă, apa tulbure şi…rece ! Dar, fireşte,  „Temerarii Învinge” ! şi mai am o strigare : „Cu nea Ion şi` Emil în frunte, vom avea capturi mai multe” ! Acuma, în contextul internaţional tensionat peste măsură, nu ştiu ce rezultate vor avea tratativele bilaterale, româno -ukrainiene, desfăşurate incognito de o delegaţie condusă de nea Kima, tratative menite să obţină  sprijinul spărgătorului de gheaţă Vodkulin, aflat, se pare,  în rada portului Ismail (unii zic că sub apă, eu habar n-am !).  Dacă nea Kima dă greş, n-avem ce face decât să aşteptăm dezgheţul natural şi primăvara prohibiţiei ! Până atunci, aşa cum renumitul profesor  Lucian Boia a demontat unele mituri din istoria românilor ( Istorie şi mit în conştiinţa românească, ediţia I,  editura Humanitas 1997) , prin filmuleţul de mai jos, voi încerca să demontez şi eu un mit local,  mit de la Pontonul lui Emil şi anume, mitul lui nea Ion plimbăreţul, neinteresat de pescuit ! Ia vedeţi :

 

Notă : Cartea profesorului Lucian Boia, poate fi găsită aici:

http://vignette2.wikia.nocookie.net/nccmn/images/c/c0/Boia-Lucian-Istorie-Si-Mit-in-Constiinta-Romaneasca.pdf/revision/latest?cb=20150224135406&path-prefix=ro

Sunt sigur că mulţi” pontonieri”, o vor citi cu sufletul la gură, aşa însetaţi de cultură cum îi ştim !

Ianuarie 23, 2017 / peponton

Iarna-i grea, omătul (acum) e mare !

Pe principiul că ” niciodată să nu spui, niciodată !”,  iată că de la articolul precedent şi până acum, când scriu rândurile prezente, Iarna ne-a dat omăt, să ne săturăm de poezie.  Aşa că, am ajuns la parafraze : dacă Deltă nu e, atunci (mai) nimic nu e !  Ca atare, am înjghebat repede un  filmuleţ care ar fi trebuit să ilustreze mai vechea postare,  „La plimbare cu Fisherman Navigator”.  Cam slăbuţ, dar mai lucrez…  Până la film , reiau nişte fotografii extraordinare,  în ton cu…anotimpul !

Omul şi barca !  (Bătrânul şi marea de Ernest Hemingway – lectura favorită a oaspeţilor lui  Emil,  bibliofili înrăiţi)

P1020300

 Emil : Hai, acum să văd dacă o mai spuneţi pe aia cu TEMERARII care…”ÎNVINGE” !


P1020296

Trebuie să ai sânge rece (sau poate,  uşor…încălzit ) ca să faci ce fac ei !

P1020278

 Şi acum filmuleţul :

 

Decembrie 31, 2016 / peponton

Iarna-i grea, omăt…nu are !

Nu zic, o fi zăpadă pe undeva, dar aici, ” la asfalt” cum zice adesea Emil, nu e nici urmă. Ceea ce nu înseamnă că iarna n-ar fi grea. Şi e e grea, în special pentru că te apucă dorul de Deltă, de Ponton, de libertate şi nu prea ai cum să-l domoleşti. Sculele de pescuit zac prin cine ştie ce colţ de balcon sau magazie, raioanele de pescuit sunt pustii, lumea e ocupată cu  tradiţiile de sezon, deci mai nimic cu şi despre pescuit. Aşa că  m-am gândit să mai reiau din poveştile ilustrate ale toamnei 2016, măcar una-două pe lună, până trecem iarna şi ieşim prin martie la un pescuit de crap !  Iată mai jos, pe o muzică adecvată stării generale a pescarilor din grupul „Temerarii, câteva mărturii ale luptelor cu vinul, ţuica şi cu ştiuca, lupte purtate glorios  în luna octombrie la Pontonul lui Emil !